Despre

A vorbi despre tine nu e intotdeauna relevant, pentru ca tu te vezi intr-un anumit fel azi, in alt fel maine, dar pritenii te vad la fel pentru o perioada mai lunga de timp, uneori te vad la fel in totdeauna. Fiindca am tot vorbit despre mine in alte posturi, m-am gandit sa fac un post cu parerile pritenilor mei despre mine, asa ca i-am rugat sa ma descrie in 3 cuvinte si iata ce a iesit :)


-blonda, perfecta, creativa (Cris)- da, da atat de blonda
-hippy, zambet, natural (Mada)
-ciudata, incanatat, colorat (Bea)
-OUT OF TERRA (Ana)- asta e preferata mea :)
-dificila, profunda, Quasimodo(Ramo)- ei hai, doar uneori :(
-draguta, draguta, draguta (P.)
-direcata, visatoare, indiferenta (uneori)(Popo) - da, asa e, uneori:)
-interesanta, enigmatica, misterioasa (M.)- pfff, ce sa zic
-ametita, funky, turcoaz (Alexandra)
-interesanta, originala, colorata (Mara)
-Rusia. Moldova, Ucraina (Maftei)-:))):)):))
-pacifista, inocenta, visatoare (Alexandra)
-atat de frumoasa (V.)
-creativa, amuzanta, romantica (Sebastian)
-aiurita, fashion, dezordonata (Mark- fratimiu) :D
-pacifista, serioasa, draguta (Andreea)
-originala, unic, draguta (Corina)
-draguta, simpatica, visatoare (Alex.)
-complicata, ea, Rusia (Catalin)
Si nu in ultimul rand:-Rebela, incapatanata, frumoasa ( mama :X )

Cam atat am reusit sa adun, pt alte 3 cuvinte despre mine lasati comm :) si zambiti:)

C1

Am inceput sa descopar ca lumea din jurlul meu e mai simpla decat credeam, sau mai complexa, depinde cum privesti. Am inceput sa citesc de curand "Vrajitoarea din Portobello" un roman cu o tema destul de abstracata scris de dragul nostru Coelho. Inainte sa incep sa ii citesc cartile , am auzit despre el doar remarci stupide cum ca ar fi "un scriitor de telenovele" sau un " fals filozof" .In fine, astea nu mai conteaza, pentru ca am descoperit ca este un scriitor chiar bun, si nu spun asta referindu-ma neaparat la modul in care scrie ci la ideeile pe care le transmite. Atat " Unsprezece minute" cate si " Vrajitoarea din Portobello" au un substrat interesant care merita inteles sau daca nu macar studiat.Sunt cateava paragrafe care m-au impresionat in mod placut de-a lungul cartii asa ca o sa scriu cateva, in cazul in care nu ati citit cartea.
obs: De aceea postul meu se numeste C1 ( coelh- primul fragment) voi mai scrie altele in urmatoarele zile :)
" Fa si tu ce am facut eu mereu. Incearca sa te simti bine atunci cand crezi ca esti ultimul om. Sa nu crezi ca e rau: daraueste-te prin dans sau prin taceare sau prin activitatile obisnuite ale vietii. Totul e o adoratie - daca ai mintea concetrata la timpul prezent.
Nu incerca sa convingi pe nimeni de nimic. Cand nu stii, intreaba sau informeaza-te.Dar pe masura ce actionezi, fi ca raul care curge, tacut, daruindu-se unei energii superioare. Sa crezi.
Sa crezi ca poti.
Mintea omaneilor se lasa usor dominata de ceea ce e rau - le e frica de durere, de invazii, de talhari, de moarte; incearca sa le redai bucuria pierduta.
Fii limpede.
Reprogrameaza-te in fiecare clipa cu ganduri care te ajuta sa cresti. Cand esti iritata, confuza inceraca sa razi de tine insuti. Razi tare, razi in hohote de omul care crede ca problemele lui sunt cele mai importante din univers.
Concentreaza-te.
Si atunci cand speli vasele, roga-te. Fii recunoscatore ca ai farfurii de spalat, asta insemna ca ai avut mancare, ca ai hranit pe cineva, ca ti-ai aratat afectiunea pentru una sau mai multe personae.
Unii ar spune ca sunt impotriva feminismuluii, daca ma refer la spaltul vaselor. Ce prostie! Ca si cum a sapla vasele sau a folosi sutienul, a permite unui barbat sa deschida usa si sa inchida uasa pentru mine ar fi ceva ce umileste conditia unei femeii. De fapt, imi place la nebunie cand un barabat im deschide usa; comform etichetei e un fel de a spune" femeia aceasta are nevoie ca eu sa fac asta, pentru ca e fragila", dar in sufletul meu scrie" Sunt tratata ca o zeita, sunt o regina"
Esti cea ce crezi ca esti.
Nu sta sa iti repeti, asemane celor care cred in "gandirea pozitiva", ce esti iubita, puternica sau capabila. Nu ai nevoie sa iti repeti toate astea pentru ca le stii deja."
Iar asta e de le mine: Nu uita sa zambesti! :)

dorinte

Toti vrem anumite lucruri. Toti ne dorim sa fim bogati, sa ajungem departe, sa fim iubiti, sa fim celebri, sa fim frumosi, sa fim destepti. Toti ne dorim sa fim cea ce nu suntem si uneori cea ce nu vom fi nicidata. Am zis ca toti vrem lucruri? Da am zis, nu mai ca de cel mai multe ori vream lucruri inutile cum ar fi o masina noua, o casa mai mare, un costum noi, pantofi de firma si priteni superficiali cu chipuri mai falese decat Galateea. Si pentru ca azi am invatat ce e un silogism simt nevoia sa spun:
"Oamenii au dorinte.
Alla este om.
Alla are dorinte." :D
Deci, sa revenim, eu imi doresc:
-un lan de lalele colorate
-o coronita de margarete
-valurile marii pe picioarele mele goale
-sa stiu mai multe despre stele, despre filosofie si despre inca alte cateva nimicuri
-sa scriu un roman
-sa invat sa zbor
-un magazin unde sa vand timp inpachetat in cutii verzi
-o pilmbare pe o alee parsita cand ploua torential
-sa cobor Copul la 2 noaptea intr-o masina cu muzica data la maxim
-sa ii torn un pahar de suc in capul profei de romana
-sa castig la loto ca sa pot cumpara pantaloni pentru toate fetle care au uitata sa ii poarte
-sa invat sa dansez tango si vals
-sa invat sa inot intr-o mare mai curata
-o tona de prune invelite in ciocolata
-ca oamenii sa nu mai fie prosti
-sa nu mai fiu atat de superficiala ( uneori :) )
-un zambet pe chipul fiecarui prieten
-sa nu mai fiu naiva
-un gram de indiferenta in plus fata de ei
-ca mitul androginului sa nu fie doar un mit
-sa existe o lege care sa permita purtarea exclusiva a ochelarilor de soare roz ( uneori viata chiar trebuie privita in roz :) )
-sa se vanda optimism in supermarket
-ca barbatii sa se uite mai multe la drame romantice si sa se prefaca in continuare ca nu le plac, dar sa se comporte le fel ca aceii eroii principali ;;)
-ca visele mele sa fie reale
-un "happy end" ( sau mai multe :P )

Mijloc

Uneori oamenii nu au ce face cu timpul, frustrarile si ideeile lor, si atunci incep sa astearna pe hartie cuvinte fara noima asezate intr-o ordine bizara ce prind un sens doar pentru aceii pseudo-autori. Cand nu au ce face cu timpul lor ei mai scriu:

De ce privesti cu ochii goi prin mine
Si nu ma vezi asa cum sunt?
De ce eu pentru tine
Sunt doar o alta sluta
Silueta a firii?

Si-atat de multi au izbutit sa intelega
Ce as fi vruta sa vezi doar tu
Macar odata

pe cer priveste
Si ai sa vezi cum soarele mai palnage cate-o data
stiind ca tu
ai fost asa de orb mereu
Iar eu, o alta simpla fata
voi orbi si eu.

(Fara titlu-Eu)

si pentru ca cineva spunea " Cea mai buna metoda de a uita un baiat este sa il transformi in literatura. Poate ar trebui sa scrii o carte"

Ps: Nu ma minti. Eu oricum o sa zambesc chiar daca va fi cel mai trist zambet din lume. 2 puncte paranteza

Uita

Lucruri pe care o fata nu le uita niciodata sau De ce lucruri uita un baiat aproapre mereu
-de zile de nastere ( sa spuna "La multi ani!" )
-sa cumpere cadouri
-sa raspunda la mesaje
-sa cumpere cel mai important lucru dupa care s-au dus la supermarket
-sa isi calce hainele
-sa duca cainele la plimbare
-pe unde isi lasa lucrurile importante
-sa spuna la revedere
-sa faca lucrurile de care spun ca nu vor uita
-sa ia hainele de la curatatorie
-sa repare lucrurile pe care le strica
-sa stranga de pe masa dupa ce mananca

Ar mai fi multe, dar nu imi vin acum in cap :)

simplu

Mi-am dat seama de ceva azi. Mi-am dat seama ca e suficient sa fiu EU ca lumea sa ma iubeasca. E suficient sa ma imbrac asa cum imi place, sa spun exact ce gandesc, sa fac totul asa cum cred eu, sa zambesc chiar si atunci cand situatia nu o cere, sa fiu melancolica, energica, fericita, trista, ciudata, isterica; e de ajuns sa fiu eu si toata lumea mea e mai frumoasa.
Ps: Mersi Critianacika :) marsi ca esti cea mai buna pritena din lume si mesri pentru ca ma iubesti exact pentru cea ce sunt si nimic alt ceva. И я тебя люблю кукла :)
app: http://www.youtube.com/watch?v=eZAWINSC7GE

अ.Normal

Eu nu sunt o fata normala pentru ca:
citesc in disperare
combin turcoaz cu verde
daca as fi baiat m-as indragosti iremediabil de mine
ma joc
ador sa ma plimb prin ploie
sunt masochista
ma uit la filme in disperare
dansesz hip-hop doar in camera mea
vorbesc singura
opresc lumea pe strada sa le pun intrebari stupide
uneori sunt paranoica
conduc o organizatie
atrag doar baieti insuportabili (neandertalieni)
sunt convinsa ca Hristos ma iubeste
visez non-stop
imi plac clatitele cu usturoi
sunt forte buna chiar si la lucrurile la care nu ma pricep
uneori am senzatia ca ma iubesti ( ms de inspiratie :P )
sunt o actrita desavarsita cu toate ca nu mint niciodata

Ps: Stiu ca imi citesti blogul, stiu ca mai pus la invisible, stiu ca tiai dorit sa imi cumperi un ceai in decembrie, stiu ca nu te-ai fi luat de cel care sa luat de mine si mai stiu ca nu imi mai pasa .NEXT

:)):)):)) si rad

?

De ce isi doresc toate sa fie fericite? De ce toate vor aceleasi lucruri? Toate visieaza la un iubit bogat, la o nunta uriasa, la o masina scupa, la o vila imensa, la haine de firma, la diamante, la vacante exotice, la o cina cu trufe, la bomboane frantuzesti, la un corp de model, la un par ca de peruca, la un ten ca cel din reviste, la bronz in miez de iarna, la o viata mondea, la faima. de ce tind toate spre falsitate, spre un ideal ce depraveaza sufletul, de vor toate sa fi la fel. De ce isi doresc tote sa aiba totul in aparenta si nimic in esenta. De ce eu nu imi doresc nimic din toate astea? De ce eu imi doresc doar: un iubit ce canta la pian, o nunta frumoasa, un cal alb, o casa pe plaja, o rochie lunga de voal, bratari facute de cea mai buna prietena a mea , picnicuri cu prietenii mei, un trup pe care el sa il iubeasca, o viata pe care va trebui sa o impart doar cu el si nu cu intreaga lume, sa scriu o carte care va fi citita si peste 200 de ani. De ce eu aproape tote lucrurile pe care mi le doresc si el nu au dor vise irealizabile. De ce imi fabric singura fericirea? De ce eu pot sa fac toate lucrurile pe care mi le doresc? De ce imi doresc doar lucrurile pe care le pot face? Si daca pot eu tote astea , atunci de ce naiba nu pot sa te urasc?

Imaginar

"Ты ночами слёзы льёшь
Ты сидишь его и ждёшь
Любишь его одного
И он это знает


Слёзы ночами льёшь
Пишешь. ответа ждёшь
Любишь его одного
И он это знает"

Oare stie el asta? Si daca stie oare ii pasa? Oare iti va raspunde? Oare va veni? Poate nu ai de unde sa stii...sau poate ai...nu. Nu el nu va veni, el va uita sa iti raspunda, el nu e constient de apa vie a ochilor tai care iti uda fata in ori si care noapte. El nu iti cunoste visele pentru care lupti, el nu iti stie dorintele ce mor odata cu ivirea zorilor , nu danseaza cu tine, nu te tine de mana, nu face nimic din toate lucrurile pe care tu le vrei. Si cu toate astea mintea ta se incapataneaza sa il contureze cu tuse perfecte, in culori luate din eden. Si asa ajungi sa iubesti rodul propriei imaginati...


Cat despre mine, eu, eu voi zambi la soare in speranta ca intr-o zi el ma va vedea zambind :)

24

De multe ori oameneii m-au intrebat ce urasc cel mai mult pe lume. De fiecare data priveam putin in gol, fara a stiu ce sa raspund. Imi spuneam "Eu chiar nu urasc pe nimeni si nimic". De ficare data cand auzeam aceasta intrebare, de mintea mea se loveau tot felul de imagini cu cei ce mi-au facut rau, cu lucruri urate, cu vietii distruse. Si totusi nu puteam afirma ca urasc ceva. Incepusem sa cred ca nu am puterea sa urasc nimic, ca nimic nu merita ura mea, iertam si iert in continuare neconditionat, iert pur si simplu, fara sa vreau sa o fac, fara ca cineva sa imi cera sa o fac. E ciudat...
Din nefericire de ceva vreme am descoperit ca simt un soi de repulsie, de lipsa de afectiune, am incput sa urasc. Am inceput sa urasc timpul, da, oricat de straniu ar suna, eu chiar urasc timpul. Il urasc pentru ca distruge tot ce e frumos pe lume, distruge fericirea, ne transforma viata intr-un maraton cu noi insine, nu ne lasa sa respiram, sa zambim, sa iubim, sa admiram, sa vorbim. Mereu cineva e in intarziere, mereu cineva alearga spre ceva inutil, mereu cineva ne va spun "Scuze, ma grabesc". Poate ca majoritatea lumii s-a obisnuit cu acest ritm inuman de a trai , dar eu nu. Nu ii mai suport pe cei care imi spun mereu " Vorbim alta data, nu am timp.", " Chiar nu am avut timp sa te sun.", "Sunt foarte presat de timp.", " Nu am avut timp nici sa respir.", " Nu am timp sa stau cu tine sa privim stelele.", "Nu am timp sa ma plimb azi." "Nu am avut timp sa iti spun ca nu am timp sa jung.", "Ma grabesc.", "Trebuie sa plec." etc.
De ce nu are timp lumea pentru lucrurile cu adevart importante?
Muncim zi de zi pentru banii care nu ne vor face fericiti.
Uitam ca bucuria nu se masoara in aur ci in zambete.
Mi-am promis ca voi avea mereu timp sa fac tot de vreau. Mi-am promis sa nu spun niciodata "Nu am timp".
Mi-am promis sa zambesc mereu.

Eu

De ce nu ma suporta oamenii:
1-pentru ca nu sunt ca ei
2-pentru ca la amintesc mereu ca au uitat sa gandesca
3-pentru ca nu imi pasa de mondenitati
4-pentru ca citesc mereu cate ceva, fie o revista, fie o etchieta, fie o carte, fie subtitrarea unui film
5-pentru ca eu stiu lucruri de care ei nu au auzit niciodata
6-pentru ca il citez pe Dostoevski
7-pentru ca nu imi pasa ce imbrac
8-pentru ca nimeni nu scrie la fel cum o fac eu
9-pentru ca nu pot fi ca mine
10-pentru ca fericirea mea depinde de mine si de nimeni altcineva
11-pentru ca nu ma plang
12-pentru ca am tot ce imi doresc
13-pentru ca stiu sa visez frumos
14-pentru ca imi doresc o casa pe Marte
15-pentru ca iubesc fara sa pretind ceva in schimb
16-pentru ca ochii mei sunt mai albastri atunci cand plang
17-pentru ca pot sa fac de toate
18-pentru ca suparea mea dureaza in medie 5-10 minute
19-pentru ca imi pasa
20-pentru ca indiferent de ce mi s-ar intampla nu voi uita niciodat sa zambesc.

Tamp

Ora de TIC e tampa, defapt tot, aproape tot din incaperea asta e tamp.
Si imi dau seama cu frustrare ( ca de ficare data ) ca nu ma pot abtine sa imi doresc o casa pe Marte.
Si iar zambesc.

Sus

"Nimeni nu-şi încredinţeazţă visurile în mâinile celor care le pot distruge."

Am invatat sa nu imi las visurile in mainile nimanui, pentru ca toti mi le vor preface in praf, in pulbere de povesti colorate, si nu le va pasa. Strang in pumni toate dorintele, la apropii de piept si le tin acolo, departe de cei rai. Imi apar visele mai mult decat imi apar trupul, sufletul, tot.

Eu sper.

Imi invelsc visurile in fastii de speranta albastra, in incredere oraba in teluri prea inalte pentru ceilalti pamanteni.

Eu stiu.

Am invatat ca pot preschimba in realitate irealitati la care altii nici nu indraznesc sa viseze.

Eu pot.

Am invatat sa sar peste obstacole atat de inalte, incat unii, privindule ar spune ca se inalta departe...dupa cer.

Eu iubesc.

Am invatat sa imi iau cu mine prietenii care au curajul sa mearaga in rand cu mine spre edenul mintilor noastre, spre zile care nu au noapte, spre tot ce a izbutit sa coloreze imaginatia noastra.

Eu nu imi cunosc limitele, nu cred ca la voi intalni vreodata.

Eu zambesc.

Αγάπη

"La inceputul creatiei, barabtii si femeile nu erau asa cum sunt ei astazi; exista o singura fiinta, care era scunda, cu un singur trup si un singur gat, dar cu doua fate,fiecare privind in alta directie. Era ca si cum doua fapturi ar fi fost lipite spate-n spate, cu patru picioare si patru brate.

Zeii gerci erau insa gelosi si-si dadusera seama ca o faptura care avea patru maini muncea mai mult, cele doua fete opuse ale ei erau in permanenta vigilente si nu putea fi atacata miseleste, patru picioare nu pretindeau atata efort pentru a merge vreme indelungata. Si, lucrul cel mai periculos: creatura cu pricina avea doua sexe diferite, nu avea nevoie de altcineva ca sa continue a se inmulti pe pamant

Atunci Zeus, stapanul suprem al Olimpului, zise: "Am un plan ca sa ii fac pe acesti muritori sa-si piarda puterea."

Si, cu un trasnet, a taiat in doua faptura aceea, creind barbatul si femeia. Asta a inmultit populatia lumii si, in acelasi timp, i-a dezorientata si i-a slabit pe locuitorii ei-- deoarece acum trebuiau sa isi caut din nou perechea pirduta, sa o imbratiseze din nou si prin imbrtisarea asta sa-si recapete puterea, capacitatea de a evita tradarea, rezistenta la drumurile lungi si putinta de a suporta muncile obositoare. Imbratisarea prin care doua trupuri se confunda din nou intr-unul singur noi o numim dragoste.""

Platon

Nou

.

In viata mea sunt multe lucruri noi. Maine incepe un nou semestru. E prima luni din ultima saptamana dinainte de post. E o luni in care o sa fiu nevoita sa ma trezesc al 6 sa ma duc la scoala, sa imi revad colegii monotoni pierduti in probleme inexistente. Sa dau ochii cu aceiasi profi prafuiti, ce poarta in sine ideei tampite despre vremurile care se rastogolesc peste noi. Profesori care predau gandurile altora doar pentru ca sunt platiti sa o faca. Ma voi duce la scola si voi pluti zambind diafan pe aceleasi coridoare inalte inecate in copii indobitociti de sistem. Copii si tineri care imi semna in aprenta, dar care in esenta nu au nimic in comun cu mine. Niste copii care nu indraznesc sa viseze de teama ca visele lor li sar putea destrama in fata ochilor...si nu ar rezista durerii...si ar cadea in gol odata acu pulberea de vise. Ma voi duce la scola si voi realiza ca viata mea e un basm plin cu vise reale. In ciuda faptului ca prietena mea cea mai buna sta in celalalt capat de tara, ca toti cei cu care ma inteleg atat de bine sunt imprastiatii in lumea asta mare, chiar daca triesc in Romania, chiar daca am profesori care nu intleg lucrurile elementare, chiar daca imi permit sa ma duc in Hawaii doar noapte, spun sus si tare ca viata mea e extraordinar de frumoasa pentru ca asa vreau eu sa fie.

In tara asta merge totul prost sau mi se pare mie? E posibil sa mi se para, tinand cont ca eu am un simt critic destul de dezvoltat, dar trecand peste acest aspect, observ ca in momentul in care termometrul indica cu vreo 5 grade mai putin decat de obicei, totul o ia razna. Masinile nu mai pornesc, nu gasesti un taxi pe nicaieri, de transportul in comun nici nu mai vorbesc. La radio, la Tv, in ziare peste tot lumea vorbeste de frigul de afara, toti sunt al naibii de panicati, de parca ar veni sfrasitul lumii. Si, zau, nu ii inteleg, a mai fost frig si in alti ani, a fost chiar si mai frig si lumea a supravietuit, si nu a murit nimeni. Bine acuma, daca ii luam pe boschetari de pe strada, care dupa 200 de vodka nu mai vad bine drumul si pica cu nasul in primul morman de zapada ( aruncat de singurul utilaj de dezapazire din oras pe marginea soselei) si raman acolo pana se trezesc pe alte meleguri, nu putem afirma ca populatia o sa digere in masa. Dar bine intels, ca daca reporterul PRO tv nu merge pana intr-un sat uitat de lumesa filmeze ultimul mosneag mort de frig si rupt de bautura, nu e bun.
Nu pot spune ca nu e frig, e frig, e asa de frig incat am promoroaca pe gene, e asa de frig incat nu imi permit sa vorbesc la telefon cand merg pe starda pentru ca mana mea ar ingheta complet
Si de atat frig ingheata in tara asta tot, absolut tot. Incepand cu degetele copiilor de 5 ani care sunt nevoiti sa merga pe jos la gradinita, pentru ca perintii lor nu isi permit o masina, la gropile soselelor si gemurile scolii, si asa ajungand pana la constinata si demnitatea celor care ar trebui sa remedieze situatia.
Cu toate ca nu im permit sa imi cumpar de una singura niste manusi mai groase sau un palton lung pana in pamant, am gasit o modalitate sa ma incalzesz. Sa zambesc, zambesc pentru ca pot simti frigul, pentru ca pot sa merg, zambesc pentru ca pot sa zambesc. Si in mine totul e asa de cald.

Zbor

Am 15 ani si 10 luni. Am 15 ani si imi iubesc parintii, imi iubesc fratele, ii iubesc pe toti cei care au in vene sange ca al meu. Imi iubesc viata si imi iubesc zambetul. Mai iubesc Rusia si tot ce e rusesc. Spun ca iubesc atat de multe lucruri, dar insa stiu eu ce e iubirea? Oare stim noi toti ce insemna sa iubesti, toti cei care afirmam cu vehementa ca facem acest lucru?
Filosofii spun ca iubirea e cel mai inaltator sentiment, spun ca iubirea iti da aripi si odata cu ele puterea sa zbori...Pentru mine a iubi, insemna a tine la cineva/ceva mai mult de cat la tine insuti, a te sacrifica pentru ceva; o persona, un ideal, un vis, o idee. Insa sunt sigura ca odata cu trecerea anilor, in natura umana conceptia de iubire sa schimbat, si-a modificat valoare si sensul. Si e trist. Am ajuns la concluzia ca iubirea este doar un stadiu al conştiinţei noastre si nu o relaţie între două persoane, cea ce multi inclina sa creada. Am atat de muti priteni de varsta mea care spun ca iubesc sau care vor sa o faca, sa aiba un iubit/a cu care sa bata trotuarele tinanduse de mana, si oare pentru ce? Pentru ca este la moda? Pentru ca toti ceilalti o fac? Sau pentru ca nu au suficianta incredere in ei si vor ca cineva sa la confirme mereu si mereu cat de speciali sunt.Posibil..... probabil....recunosc poate si mie miar place sa fac asta... poate...nu stiu, inca nu stiu. Oricum voi zambi stiind ca el m-a iubit prea mult, voi zambi cu toate ca zambetul lui nu mai simte caldura soarelui, iar mie, cei de sus mi-au interzis pentru totdeauna sa il mai vad, dar mia promis ca intr-o zi cineva ma va invata sa simt in mine iubirea care iti da aripi....daca ea exista.

Vineri

E vineri, e o vineri dintre mult alte vineri din viata mea, pare la fel ca celelate si totusi e diferita.
E o vineri in care am simtit ca mor, iar apoi ca zbor. O vineri in care ceasul a uitat sa sune dimineata si totusi am ajuns la timp la scoala, o vineri in care iluziile sau metamorfozat in realitate. O realitate care ma facut sa zambesc, sa izbesc, sa tresar, sa fiu confuza, sa ma lupt cu mine in interiorul transcendent, sa inghit in sec, sa strang in maini dorinte, sa privesc, sa simt.
E o vineri in care am fost izbita de pareri prea reale, izbita de propriile mele prejudecati. Poate ca am realizat ca superficialitatea e mai mult de cat ieftina si ca adidasi nu conteaza chear asa de mult. Si poate e asa cum spune ea
E vinerea in care am imbratisat intruchiparea dragalaseniei, am imbratisat un copil de 3 ani cu 2 ochi plini de lumina. Imbratisandu-l am simtit o bucurie pe cat de fireasaca pe atat de inaltatoare
E vineri si nu stiu ce sa cred. Poate e deja prea tarziu sa mai cred ceva, dar niciodata nu va fi prea tarziu sa zambesc, asa ca imi arcuiesc buzele intr-un zambet rupt de Vineri.

Scriu

Scriu cate 10 randuri, apoi le sterg le scriu si le sterg din nou si tot asa. Am vrut sa scriu asa de multe si totusi nu am scris mai nimic. Am vrut sa scriu despre ochii lui de bou, despre mainile mele reci, despre o vaca ce ador movul, despre ipocrizia gandurilor tale, despre parasutism, despre cadouri, despre cele 5 defecte ale mele, despre gesturi, despre incredere si despre lipsa ei. Am vrut sa criu despre tot si am scris depre nimic, am scris.
Am scris si o sa mai scriu chiar daca cuvintele mele iti rapesc aerul, calmul si tot. Si stiu ca ma detesti pentru ca gandesc, ma detesti pentru ca eu nu te detest, nu te plac, nu te inteleg, nu te urasc , nu te iert, nu te cert, ma detesti pentru ca imi esti indiferent, ma detesti la fel demult cum imi detesti cuvintele, ideile si conceptiile.
Am sa mai scriu stiind ca te iuti in monitor si te topesti incet repetand fiecare fraza pe care eu o tastez la repezeala, am sa mai scriu
Am sa mai scriu pentru ca nu am ce face cu gandurile mele.
Am sa mai scriu pentru cei ce imi apreciaza ideeile mai mult decat imi apreciaza culoarea ochilor forma fetei sau felul in care ma imbrac.
Am sa scriu intai pentru mine, apoi pentru prietenii mei, pentru cei ce vor sa ma citeasac, pentru ceilalti si pentru el. (el ai putea fi tu sau altul,ar trebui sa iti dai seama)
Am sa mai scriu.
Am sa mai scriu si o sa mai fac inca ceva: am sa le zambesc diferit tuturor.
Am sa zambesc.