Citez

Imi dau seama ca postarea anterioara e cam realista pentru mine si cam descurajatoare, deci nu se potriveste cu tonusul optimist al blogului. Pentru ca nu o pot sterge ( da stiu ca pot, da nu vreau) o sa va dau cateva motive sa zambiti ( recunosc ele sunt gendite de alte genii ale lumii noastre)
1:" Zambeste chiar daca esti trist, pentru ca mai trist decat un zambet trist e tristetea de a nu sti cum sa zambesti"(Anonim)

2:“Pastreaza-ti visele vii. Intelege ca pentru a realiza ceva trebuia sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare, si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred. ” (Gail Devers)

3: "Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja"(Anonim0

4: Fericirea este plăcere fără regret." (Lev Tolstoi)

5:"Un zâmbet este o modalitate necostisitoare de a-ţi schimba înfăţişarea"

6:"Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine"

7:" Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi. "."(G. J. G. Marquez)

8:"Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare. "(Mark Twain)

9:“Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.” (Tom Wilson)

10:“Umorul constituie o forţa. Nimic nu uneşte mai mult oamenii ca râsul ” (Lev Tolstoi)

Cam atat. :) Mie imi place cand zambesti. Daca nu vrei sa zambesti pentru tine fa-o pentru mine :). Zambeste!

Rune

"Imi vorbesti si-mi aprinzi stele-n privire
Ma atingi si ma imbraci cu fericire
Ma ridici usor si zburam impreuna
Zuburam euforici in nestire
Spre vise ireale dar senine"

Mda...par versurile unei roamtice incurabile, care tocmai si-a gasit dragostea eterna. Dar, nu e nici pe departe asa, sunt versurile mele scrise la 12 noapte dupa ce am vazut un film cu prea mult sirop. Filmul tipic, cu el si ea in rolul principal. Ei se cunosc in primele 5 minute din film, in uramtorele 5 se indragostesc iremediabil. Apoi urmeaza vreao 20 de minute de intalniri romantice si alte lucruri de gen. Vine un moment in care toata chimia dinte ei se dezintegreaza , dar bine inteles in ultimile 5 minute se impaca si traiesc ferciti pana la adanci batraneti.
Ar fi absurd sa te pun sa ghicesti ce film e, pentru ca ar fi inposibil, nu? Da... stiam eu.
Orcum in viata reala nu se intampla niciodata asa, sau se intampla si nu stiu eu.
Uneori filmele iti afecteaza logica, si atunci acorzi importanta unor gesturi pe care el/ea le face pur si simplu fara a vrea sa iti transmita ceva. Si incepi sa interpretezi tot ce misca in jurul tau. Privirea lui de la ora cutare, care iti parea asa de profunda. Mana lui care a cazut accidental pe piciorul tau ( chiar accidental, dar tu te incapatanezi sa crezi ca nu e asa). Vorbe care au menirea sa fie doar amabile ( amabile si nici decum dulci sau pline de subanteles cu ai vrea tu sa fie). Gesturi ce denota doar amicitie sau recunostina ( nu o iubire ascuna cu tinzi de fiecare data sa crezi) Lista poate continua la nesfarsit, dar m-am cam plicisit, sper ca ai prins ideea. Daca nu te lamuresc eu: uneori lucrurile sunt exact ceia ce par nu incerca sa la tranformi in alt ceva, pentru ca o sa dora.

Asta ca sa inchei tot cu niste versuri:
"Eu stau pe un mal, desenez pe nisip
Un zambet, un soare si tot cei iubit
Dar un vant rece imi spulbera visul
Si-l preschimba in pulbere de stele
Ce se pierde si apoi moare in gandurile mele"

Frenezie

Craciunul zilelor noastre este o combinatie dintre o sarbatoare crestina, un cuvant cu origini pagane, filme cu specific, lumini, cadouri, porc, colinde, vacanta, zapada, familie si alte cateva . Etimologia cuvantului nu este clara, dar se ca consideră că termenul provine din latinescul calatio cu forma sa de acuzativ calationem. La romani prin calatio se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie. Până către sfârşitul secolul al IV-lea, naşterea lui Hristos se sărbătorea 7 ianuarie, când se obişnuia să se facă anunţarea sărbătorilor de peste an. Şi cum celor de curând creştinaţi din Dacia şi din sudul Dunării această anunţare li se părea apropiată de sărbătoarea păgână calatio, au denumit cu acest termen sărbătoarea creştină a naşterii lui Hristos. Datele la care se sărbătoreşte Crăciunul sunt orientative, pentru că nu se ştie data exactă a naşterii lui Iisus.

Cum se poate observa Craciunul a devenit comercial. Lucru pe cat de iritant pentru unii membri ai comunitatii crestine pe atat de imbucurator pentru altii. Eu, cu toate ca ma consider o crestina convinsa, sunt incantata de tot ce inseamna Craciun in 2009, bine aproape tot.Sezonul sarabatorilor imi confera o stare de euforie, de la luminile orasului, hainele rosii, ciocolata in forma de ren, filme, cadouri, pana la colindele care rasuna in toaletele mallurilor, toate ma fac sa zambesc.

Craciunul este caracterizat acum de 2 cuvinte cu rezonante frumose si luminoase: a iubi si a darui. Bine inteles ca, marile brenduri s-au conformat si ne indemana sa le cumparam produsele prin fele de fel de sloganuri ca "Iubeste sa daruiesti" sau" Daruieste cadouri celor iubiti". Hipnotizati de reclamele colorate toti se inghesuie sa cumpere cadouri care mai de care mai stralucitore, mai scumpe, mai mari. Eu insa, datorita veniturilor reduse ( o alocatie de 40 de lei) nu imi permit sa iubesc sa daruiesc, dar nici nu vreau sa renunt la valorile Craciunului, asa ca m-am gandit ca ar fi frumos sa daruiesc iubire. Eu daruiesc iubire pentru ca pe mine nu ma costa nimic, dar e extrem de valoroasa pentru tine , pentru ca e original si sunt sigura ca nimeni nu o sa iti mai daruiasaca asa ceva, pentru ca afara e frig iar iubirea mea e calda.

De Craciun eu dariuesc iubire. Tu ce daruiesti de Craciun?

Lumini

Nici macar beculetele colorate care lumineaza frenetic strazile orasului nu ii mai inveselesc pe oamenii din jurul meu. Sunt toti la fel de luni intregi, au aceiasi privire goala, seca, plina de indiferenta si de idei preconcepute despre tot ce ii inconjoara. Trec nepasatori pe langa brazii uriasi impodobiti in culori calde, pe langa toate lucrurile care au menirea sa fie frumoase, sa aduca un zambet, in spiritul sarbtorilor. Ma inec si ma sufoc zilnic in marea de oameni robotizati de societate. Oameni care au uitat sa zambeasca, sa se bucure, sa iubeasca.Ii compatimesc pentru ca nu au stralucire in ochii, nici culoare in obraji, nici caciula rosie, nici fericire in suflet. Ei nu sunt ca mine, ca noi, noi toti cei care stim sa radem isteric, stim sa fim euforici si stim sa iubim iubirea. Eu sunt ceva :) si zambesc. Tu ce esti?